Am trecut și eu prin faza aia, când oamenii veneau la mine cu sfaturi de genul: „Gândește pozitiv, totul o să fie bine!”
Știi tu, genul de replici care sună bine în teorie, dar care se topesc ca zahărul în cafea când realitatea îți dă una peste față.
La început, da, a funcționat.
M-am ridicat, am văzut partea bună, am zis „hai că pot”.
Dar apoi am început să realizez că doar gândirea pozitivă nu te duce prea departe.
Viața e mai complicată de atât. Îți trebuie și un plan, și o doză de inteligență, și niște acțiuni concrete care să facă diferența.
E timpul să fim realiști: gândirea pozitivă e doar o piesă din puzzle.
E ca și cum ai avea doar motorul unei mașini, dar n-ai roți.
Cât crezi că o să te miști așa?
Oricât ai spera că o să fie bine, uneori trebuie să pui mâna pe volan și să conduci spre soluții reale.
Realitatea nu se schimbă doar pentru că zâmbești mai des.
Întrebare: e suficient să gândim pozitiv ca să reușim în viață?
Sau trebuie să fim destul de inteligenți să luăm deciziile corecte când e greu?
Spoiler alert: ai nevoie de ambele. Optimismul e bun, dar nu e medicament.
Avem nevoie de o minte analitică, capabilă să privească problema din toate unghiurile. Nu doar speranță că totul se va rezolva de la sine.
A fi inteligent nu înseamnă doar să ai informații, ci și să știi ce să faci cu ele.
Să privești lucrurile așa cum sunt, fără să-ți pui ochelari roz, și să găsești cea mai bună cale de ieșire.
Între optimism și inteligență există o diferență esențială.
Gândirea pozitivă e combustibilul care ne dă energie să încercăm, să nu renunțăm.
Dar inteligența este GPS-ul care ne arată drumul corect. Fără el, putem să fim pozitivi cât vrem, dar ne rătăcim pe drumuri care nu duc nicăieri.
Hai să vorbim pe șleau: gândirea pozitivă nu plătește facturile.
Nu-i așa că ar fi frumos dacă doar cu puțin „vizualizează succesul” am reuși?
Dar când ai de achitat chiria și datoriile se adună, optimismul nu îți ține de cald. E nevoie să te uiți realist la situație, să faci calcule și să tai cheltuielile inutile.
Toți „guru” de pe internet ne spun să fim pozitivi și să avem încredere că universul va conspira pentru noi. Dar realitatea e că universul nu are treabă cu bugetul tău.
E datoria ta să îți faci socotelile și să găsești o cale viabilă. Când optimismul se ciocnește de realitate, ai nevoie de o minte ageră să iasă la suprafață.
Albert Einstein spunea: „Nu putem rezolva problemele folosind același tip de gândire cu care le-am creat.”
Și avea dreptate.
Când te simți blocat, nu poți să continui să gândești la fel cum ai făcut-o până acum și să te aștepți la alt rezultat.
Ai nevoie să privești lucrurile din alt unghi, să te adaptezi și, uneori, să schimbi complet strategia.
Iar adaptarea nu înseamnă să stai și să speri la un miracol.
Înseamnă să folosești tot ce ai la îndemână, să fii pragmatic și să iei decizii concrete.
Inteligența practică înseamnă să știi când să schimbi direcția și când să lași baltă un drum care clar nu duce nicăieri.
Optimismul e grozav, îți dă energie, dar când vine vorba de supraviețuire și succes, inteligența face diferența.
Cred că optimismul și inteligența ar trebui să meargă mână în mână. Fiecare are rolul său și, împreună, fac o echipă imbatabilă.
Am avut momente când, plin de entuziasm, am ignorat partea practică și m-am aruncat în necunoscut doar ca să mă lovesc de zid. Alteori am analizat totul atât de mult, încât am ratat ocazii bune pentru că nu am avut curaj să fac primul pas.
În final, viața e despre echilibru.
Trebuie să știi când să fii visător și să te arunci cu capul înainte, dar și când să fii realist și să-ți pui mintea la contribuție.
Optimismul îți dă imboldul să faci primul pas, dar inteligența e cea care te ajută să te menții pe traseu și să nu te pierzi pe drum.
[IG]