HomoNerodus: Pandemia unei minti pierdute

HomoNerodus, ca specie, a existat in Romania lui Caragiale inca din epoca Fierului. Ceea ce vedem astazi nu este nasterea ei, ci mai degraba o descoperire areheologica de proportii.

Printre ruinele decentei, al bunului simt si al ratiunii, HomoNerodus si-a facut timid simtita prezenta in istoria moderna. Chiar daca cea mai mare concentratie de specimene o ragasim in ierarhia inalta a politicii romanesti, nu gresi crezand ca doar acolo ar trebui sa iti indrepti privirea.

De-a lungul timpului, evenimentele locale si globale, ne-au demonstrat fara echivoc, ca specia descrisa in articolul nostru, a fost o prezenta constanta, chiar daca ascunsa, in societatea noastra.

La o analiza atenta, putem observa usor ca aproape orice segment social a fost atins sau a avut simptome specifice, pe alocuri Trumpiene, deloc de neglijat.

Ce face, astazi, din HomoNerodus o fiinta catre care sa iti indrepti atentia?

Ca sa fiu sincer, nimic. Si chiar acest ‘nimic’ este intreaga esenta a unui HomoNerodus.

Dar ca sa intelegem pe deplin comportamentul speciei in discutie, ar trebui sa intoarcem in timp, mai exact in epoca Imperiului Roman – cate povesti si legende pline de insemnatate avem din aceea perioada!

Se spune ca un sclav care si-a dobandit libertatea, pe nume Epictetus, a devenit un adept al Stoicismului, lasand in urma indicii sanatoase despre o minte si o viata sanatoasa.

Spicuim.

Epictetus – Unelele lucruri depind de noi, altele nu. Concentrandu-ne asupra a ceea ce controlam, ne putem directiona eforturile in consecinta. Trebuie sa acceptam ca lumea e exact ceea ce este.

Ce legatura au aceste cugatari, invataminte, cu HomoNerodus?

Absolut nici una. 

Curios nu? Chiar deloc.

Cei care populeaza specia din discutia de astazi, au ajuns la un confort psihic de invidiat, chiar si de catre Epictetus.

El, HomoNerodus, crede ca folosirea conexiunii dintre neuroni si implicit transmiterea de informatii utile catre celule nervoase, este o pierdere astronomica de timp. In schimb, a ales sa nu isi mai reprime instinctele primare, mergand agale dar sigur spre stadiul de primata.

Asistam oare la o invazie, o preluare cu forta, un fel de lovitura de stat?

Nicidecum. HomoNerodus, chiar daca ca specie o intalnim in toate mediile sociale, inca se afla in minoritate. Depinde de cei din majoritatea ‘celor multi’, sa izoleze si sa ajute pasnic adeptii curentului nerodisian.

Viitorul este imbracat in straie albe, de sarbatoare. Sa nu uitam asta.

P.S. Ne putem conecta pe Linkedin sau poti intra si tu in Bunkăr, nu ne vede nimeni acolo.