Adesea ni se spune că siguranța și confortul sunt sinonime cu o viață bine trăită, în timp ce riscul și pericolul sunt privite ca adversari de evitat cu orice preț.
„Să nu faci prostii!” = nu ieși din turmă.
Dacă alegi libertatea, care pentru mulți este periculoasă, vei fi blamat(ă).
Ți se va spune să „stai cuminte”.
Așteaptă-te ca tot ce este semnificativ, plin de înțeles pentru tine, pentru 99% dintre oameni să fie o prostie.
Dacă vrei să intri în procentul de 1% este imperativ să nu accepți sfaturi de la nimeni.
Nimeni nu îți știe provocările cu care te confrunți zi de zi.
Nimeni nu îți știe visele și nimeni nu îți poate proiecta viitorul mai bine ca tine.
Psihologia confortului
Ori cât de mult am nega, ne place zona de confort.
99% dintre oameni trăiesc și mor în bula lor de siguranță.
Stresul este la cote minime, iar anxietatea aproape că nu există.
Kurt Lewin, un psiholog german, a adăugat și alte concepte interesante.
Zona de confort este înconjurată de o „zonă de disconfort” și o „zonă de panică.”
Zona de disconfort reprezintă stadiul în care oamenii sunt puțin mai tensionați, dar încă capabili să se adapteze schimbărilor.
Zona de panică este stadiul în care schimbarea este atât de mare încât induce anxietate maximă.
Doar atunci când vei înțelege pe deplin ce impact au asupra vieții tale cele 3 concepte, vei începe să îți pui întrebări seriose.
Vei începe să pui la îndoială sclavia liniștită în care trăiești.
Iluzia Securității
Multe persoane cred că, rămânând în zona lor de confort, sunt protejate de surprizele și dificultățile neașteptate ale vieții.
Este perfect valid pentru ele dacă asta au făcut toată viața.
Această iluzie se bazează pe convingerea că, dacă evită schimbările sau riscurile și rămân într-un mediu familiar, vor fi în siguranță.
Realitatea este că viața este imprevizibilă, iar nimeni nu este complet protejat de provocările și surprizele ei.
Și eu am trăit asta, și tu, și mulți alții.
Acum imaginează-ți dacă poți face față imprevizibilului.
Ai trăit toată viața în cutiuța ta de carton și brusc ești obligat să ieși din ea pentru că însăși supreviețuirea îți este în pericol.
Legea asumării
În aproape toate situațiile fugim de responsabilitate. Fie ne victimizăm, fie dăm vina pe alții sau pe situații.
De foarte puține ori ne asumăm că ce ni se întâmplă ni se da datorează nouă 100%.
Fără factori externi, fără țapi ispășitori.
„Doar eu sunt de vină pentru că…”
Și da, de cele mai multe ori doar noi suntem de vină pentru acel „ceva”.
Noi suntem de vină pentru că ne complacem în situații care nu ne plac – job, relații etc.
Noi suntem de vină pentru că ne-am închis visele într-o ladă pe care am pus și lacătul.
„Locus of Control”, concept dezvoltat de Julian B. Rotter, spune printre altele că:
O persoană cu un locus de control intern crede că evenimentele din viața ei sunt în mare măsură controlate de acțiunile, deciziile și eforturile personale – simte că are puterea de a schimba și de a influența rezultatele.
Este o declarație foarte puternică, menită să ne facă să tresărim.
Măcar.
Pentru a ne dezvolta suntem obligați să ne asumăm deciziile.
Și nesurprinzător, asumarea tuturor deciziilor din viața noastră vine la pachet cu:
- Creșterea încrederii în noi: Atunci când ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre, dezvoltăm o încredere mai mare în abilitățile pe care le avem , cât și în capacitatea noastră de a face față provocărilor.
- Autonomie și control: Legea asumării ne oferă un sentiment de autonomie și control asupra vieții noastre, ceea ce poate contribui la o stare generală de bine.
- Îmbunătățirea relațiilor: Persoanele care își asumă responsabilitatea pentru propriile acțiuni au tendința de a avea relații mai sănătoase cu ceilalți.
- Motivație și angajament: Asumarea responsabilității crește nivelul de motivație și angajament față de obiectivele personale și profesionale. Devinm mai determinați să ne atingem scopurile atunci când simțim că suntem singurii responsabili pentru succesul lor.
Ține minte acest citat: ”Lumea nu răsplătește niciodată oamenii care nu merită”.
Scapă de sclavia modernă
Mulți au căzut victimă confortului, renunțând la valorile personale, la aspirații și chiar la viața ca întreg.
Adevărul este că realitatea pe care o percepem este plină de capcane care nu au fost concepute la întâmplare; sunt construite și așezate meticulos pentru a ne manipula dorințele.
Cu alte cuvinte, astăzi, nu decizi tu pentru tine. Guvernele, marile corporații au manipulat societatea și culturi întregi pentru…. ghici ce?!
Interese proprii.
La prima vedere se poate crede că sclavia modernă se referă doar la ”blocarea” noastră într-un job 9-5.
Total greșit.
Da, a fi sclavul unui job ce nu te satisface absolut deloc este o greșeală, însă sclavia zilelor de astăzi este mult mai complexă decât cuvântul în sine.
Și nu, nu cred în așa zisa evadare din Matrix propovăduită pe toate canalele de Social Media.
Cred însă că toți avem de ales. Cu toată manipularea care există în jurul nostru, putem alege doar ce este bine pentru noi.
Recalibrarea obiectivului final
Unul dintre primii pași către „libertatea periculoasă” este să-ți reevaluezi cu atenție obiectivele și țelurile pe care le ai în viață.
Chiar dacă banii, puterea și plăcerea pot părea uneori ca fiind cheile libertății supreme, ele se dovedesc a fi doar satisfacții trecătoare.
Dacă nu suntem atenți, focusarea pe dorințele materiale poate conduce la o sete nesfârșită de mai mult, lăsându-ne perpetuu nesatisfăcuți.
Am citit numeroase studii care spun că, citez, „Materialismul este asociat cu o satisfacție mai scăzută a vieții, stres și anxietate, și atitudini egoiste și materialiste.”.
Ce ar trebui să facem cât mai mulți dintre noi este să căutăm, cu disperare chiar, un scop mai profund și care să dea sens vieții pe care o trăim.
Este un „ceva” ce trebuie descoperit în interiorul nostru, în legătură cu ceea ce ne pasă cu adevărat și care ne face să simțim că viața noastră are valoare.
Alege-ți cu atenție bătăliile
Viața este un câmp de luptă și fiecare om trebuie să le aleagă cu grijă.
Libertatea „periculoasă” presupune ca „bătăliile” de zi cu zi să le purtăm la nivel macro, nu micro.
Spre exemplu, fiecare decizie pe care o luăm are consecințe, mai mari sau mai mici. În loc să ne gândim la impactul pe care îl are pe termen scurt și mediu, focusul ar trebui să fie pe impactul pe termen lung.
Pe moment, unele decizii pot fi dureroase sau greu de gestionat.
Eliberarea de presiune și implicit de sclavia modernă, o găsim în răspunsul la întrebarea „Cum îmi va afecta viața peste ani sau chiar decenii decizia pe care tocmai am luat-o?”.
Dacă răspunsul este unul pozitiv, oprește orice conflict intern și fă ce ai de făcut.
Dacă pe de altă parte ai un raspuns negativ, recitește capitolul de mai sus.
Respinge mentalitatea de consumator
În lumea asta obsedată de consum, e ușor să te pierzi în valurile nesfârșite de dorințe și „necesități”.
Ai fost învățat să crezi că fericirea vine în pachete frumos ambalate, achiziționate de pe rafturile strălucitoare ale magazinelor.
Dar să-ți aduc aminte de cuvintele lui Socrate:
Cât de multe lucruri există de care nu am nevoie!
Aceasta nu este doar o reflecție asupra simplității, ci un strigăt de luptă împotriva lanțurilor invizibile ale consumerismului.
Și aici intervine frumusețea adevărată a vieții.
Nu este vorba despre a avea cel mai recent telefon sau mașina cea mai scumpă. Este vorba despre a te cunoaște pe tine însuți, a-ți urma pasiunile și a te elibera de constrângeri.
Este timpul să ne întoarcem la esențial și să trăim vieți nu măsurate în „cât avem”, ci în momente de neuitat, în conexiuni autentice și în creșterea personală.
„Suficient este cât de mult este suficient”.
Aceasta este adevărata libertate – alegerea de a nu lăsa dorințele materiale să ne controleze existența.
Epilog
Călătoria pe care am întreprins-o în aceste rânduri nu este doar despre respingerea capcanelor consumerismului sau despre îndrăzneala de a părăsi zona de confort.
Este, mai profund, despre regăsirea esenței a ceea ce înseamnă să trăim cu adevărat.
Esre despre cum să ne redescoperim pe noi înșine într-o lume care ne îndeamnă să ne pierdem.
Să ne amintim că fiecare decizie pe care o luăm, fiecare drum pe care îl alegem, este o pânză pe care pictăm tabloul vieții noastre.
Să avem curajul să pictăm nu ceea ce societatea ne spune că ar trebui să fie, ci ceea ce inima noastră știe că este adevărat pentru noi.
În acest dans între siguranță și risc, între confort și libertate, să alegem mereu calea care ne aduce mai aproape de cine suntem cu adevărat.
Să ne îmbrățișăm imperfecțiunile, să îndrăznim să visăm, și mai presus de toate, să trăim fiecare moment cu pasiune și autenticitate.
Acesta este drumul spre o viață nu doar trăită, ci și savurată în fiecare respirație.