Ești obligat să înțelegi înainte să judeci

Ai observat cât de ușor etichetăm pe cineva după o singură interacțiune? „Ah, e leneș”, „E prea impulsiv”, sau „Nu se străduiește destul”.

Dar, hai să fim sinceri, cât de des ne punem în pantofii celuilalt înainte de a trage concluzii?

Viața e complicată, plină de nuanțe și, adesea, ce vedem la suprafață e doar vârful aisbergului.

Fiecare persoană cu care ne intersectăm are o poveste, lupte nevăzute, vise și dezamăgiri. Când cineva pare că nu se ridică la așteptările noastre, poate că, de fapt, se străduiește prea mult.

Dar nu avem „ochi” să vedem.

Ideea de a scrie acest articol mi-a intrat în creier, în timp ce beam o cafea cu un vechi prieten – îmi povestea despre provocările prin care trecea la serviciu și acasă.

Pe moment, aș fi putut să îl critic pentru deciziile luate, dar privindu-l în ochi, am realizat cât de greu îi era și că de fapt avea nevoie de altceva decât încă o „biciuire”.

A fost un puternic reminder că, uneori, „a face tot ce poți” poate arăta diferit pentru fiecare dintre noi.

În zilele noastre, când lumea se divizează din ce în ce mai mult, poate că a fi mai înțelegători și mai puțin critici e exact ceea ce avem nevoie pentru a construi poduri, nu ziduri.

Natura umană și preconcepția

Ai avut vreodată momente când ai simțit că lumea te privește prin lupă, gata să te judece la cel mai mic pas greșit?

Dacă da, atunci știi cât de apăsător poate fi.

Și atunci tu de ce faci același lucru? Hmm?

Părerile preconcepute sunt mici particule de praf aruncate în vânt și au un impact adânc, atât social, cât și emoțional, asupra celor care le „inhalează”.

Imaginează-ți pentru un moment că ești de partea cealaltă a baricadei.

Fiecare acțiune sau alegere pe care o faci e evaluată și, adesea, interpretată greșit.

Ce fel de povară crezi că ar aduce asta pe umerii tăi?

  • Impactul social adesea se manifestă prin izolare. Când oamenii se simt judecați, e foarte posibil să se retragă, să evite interacțiunile sau chiar să își piardă încrederea în formarea de noi relații.
  • Impactul emoțional poate fi și mai devastator. Stima de sine primește o lovitură direct în plex. Persoanele care se simt constant judecate pot dezvolta anxietate sau depresie, simțindu-se neînțelese și neacceptate.

În acest context, un citat celebru venit de la Stephen Covey vine să întărească ideea: „Încearcă mai întâi să înțelegi, apoi să fii înțeles”.

Covey subliniază importanța ascultării și empatiei înainte de a ne grăbi să emităm verdicte despre ceilalți.

Acum, e timpul să spunem lucrurilor pe nume: suferim de narcisism colectiv.

Trăim într-o epocă unde „eu” e la putere, unde fiecare selfie și actualizare pe rețelele sociale pare să strige „Uite-te la mine!”

Ăsta nu este neapărat un lucru rău, dar uneori ne face să uităm de „tu” sau „noi”.

Ne concentrăm atât de mult pe propria imagine și pe cum ne percep ceilalți, încât uităm să privim dincolo de măști.

  • Ne grăbim să judecăm pentru că, într-un fel, ne reconfirmă propria valoare (sau cel puțin așa credem).
  • Proiectăm propriile nesiguranțe și așteptări pe ceilalți, fără să ne oprim să considerăm luptele lor personale.
  • Uităm că, la fel ca noi, persoana din fața noastră este un amestec complex de emoții, experiențe și speranțe.

Așa că …

Ce-ar fi dacă am încerca să lăsăm iubirea de propria imagine deoparte și am privi lumea prin ochii celuilalt?

Cred că ar ajuta.

Acceptarea imperfecțiunii

Și uite așa, paradoxal, începem să înțelegem că a fi mai buni cu ceilalți începe, de fapt, cu îmbrățișarea propriilor noastre imperfecțiuni.

E ca și cum, recunoscând că nimeni nu e fără greșeală, ne deschidem inimile mai larg către cei din jur.

Imaginează-ți cum ar fi să te pui cu adevărat în locul altuia, să simți provocările și incertitudinile lor ca și cum ar fi ale tale.

Într-o lume care parcă nu-ți dă voie să respiri dacă nu ești perfect, a oferi un strop de spațiu și acceptare celor din jur poate fi ca o gură de aer proaspăt.

Și ce metodă mai bună de a oferi acest spațiu decât prin arta ascultării active?

Ascultarea activă…  ce provocare!

Să stai acolo, să asculți cu adevărat, fără să te gândești la ce vei răspunde sau cum să rezolvi problema. Wow!

Este despre a crea un refugiu sigur unde toate acele imperfecțiuni nu sunt doar tolerate, ci și îmbrățișate.

E un fel de magie care transformă complet o conversație, făcându-l pe celălalt să se simtă văzut și auzit.

Și apoi mai și e gândirea pozitivă.

Nu-i așa că lumea pare puțin mai luminoasă când încercăm să găsim scânteia de bine în oameni sau situații, chiar și atunci când nu sunt perfecte?

E ca și cum ai schimba lentila prin care vezi lumea, făcând totul să pară un pic mai blând, mai prietenos.

Acesta nu este doar un exercițiu pentru starea ta de spirit, ci și un antrenament în a vedea frumusețea din imperfecțiune, atât în tine, cât și în ceilalți.

Dar, să fim sinceri, pentru unii dintre noi, ideea de a pune pe altcineva înaintea propriei persoane pare un munte prea înalt de cucerit.

Sună familiar?

E acel moment când ești atât de prins în propriul tău univers, încât ideea de a te acorda atenție sinceră pare aproape străină.

Deci, cum sună asta?

Să facem din acceptarea imperfecțiunii nu doar un ideal de urmărit, ci o practică zilnică, un mod de viață care ne îmbogățește existența și relațiile.

Crezi… că… poți?

Nu ești unic(ă)

Suntem construiți din aceleași materiale fundamentale: dorința de a fi văzuți, înțeleși și acceptați.

Din acest punct de vedere nimeni nu este unic.

Această revelație nu ne micșorează, ci ne oferă o platformă solidă de la care să pornim în relațiile noastre cu ceilalți.

Să renunțăm la confortul superficial al preconcepțiilor nu înseamnă să ne pierdem identitatea, ci să ne deschidem către o înșelegere mai profundă a celorlalți.

Nu este o invitație la naivitate, ci la maturitate – o recunoaștere că fiecare dintre noi poartă în spate lupte și povești nevăzute.

Deci, hai să privim acest „nu ești unic(ă)” nu ca pe un verdict.

E doar un prim pas spre a fi mai buni unii cu alții.

Să luăm asta ca pe o promisiune că ne vom trata reciproc cu mai multă bunătate, răbdare și respect.

[IG]