Pasivitatea mentală

De ce să mai pierdem vremea gândind, când există atâția oameni gata să facă asta pentru noi?

Serios, ce rost are să îți storci creierii când influencerii îți livrează adevărul pe tavă, iar știrile de pe TikTok îți oferă realitatea în porții de câte 15 secunde?

Dacă cineva, online, a scris ceva, clar trebuie să fie adevărat.

Și dacă e și însoțit de un comentariu care începe cu „Eu zic că…”, atunci e lege.

Trăim în era în care să gândești de unul singur e considerat o pierdere de timp.

De ce să îți pui întrebări când e atât de simplu să accepți ce au spus alții?

Creierul? Doar o povară inutilă.

Dubiile? Doar pentru cei care nu au internet rapid.

În loc să cercetăm, comparăm sau – Doamne ferește – să ne contrazicem propriile idei, preferăm să trăim în confortul unui feed infinit, plin de „adevăruri” pe care nimeni nu le verifică.

Pasivitatea mentală nu mai e o problemă, e un stil de viață, iar timpul e prețios.

Mai bine îl folosești pentru a da share la un citat motivațional despre „gândirea liberă” – ironic, nu? – pe care nu l-ai înțeles pe deplin, dar suna bine.

În fond, viața e prea scurtă ca să gândești de unul singur.

Lenea intelectuală

Când ai totul la un click distanță, de ce să-ți mai obosești neuronii?

În ziua de azi, creierul nostru a intrat în șomaj tehnic, pentru că oricum internetul gândește mai bine decât noi.

Ai o dilemă? Google știe.

Ai o teorie absurdă? Facebook îți confirmă.

Ai nevoie de o scuză să nu mai gândești? TikTok îți oferă un tutorial în 60 de secunde.

Iar AI-ul le combină pe toate.

Nu-i așa că e minunat?

Nu mai avem nevoie să citim articole, pentru că titlurile ne spun tot ce trebuie să știm. „ȘOCANT! S-a întâmplat asta chiar lângă tine!” – cine are chef să dea click?

Clar e ceva groaznic, așa că mai bine dai share direct, să știe toată lumea.

Și ce dacă articolul explică la final că „șocul” a fost de fapt o poveste de acum trei ani? Detaliile sunt pentru fraieri.

În era digitală, titlul e regele, iar indignarea instantanee e noua monedă de schimb.

Și să vorbim despre teorii conspiraționiste.

Oh, dulcea lor aromă!

De ce să crezi în ani de cercetări științifice când vecinul tău de pe Facebook a descoperit adevărul ascuns?

„Vaccinurile ne pun cipuri!” „Pământul e plat, dar și gol!” „Guvernul controlează vremea!”

Cine are timp să gândească dacă astea au sens? Important e că vin cu poze pixelate și text scris cu CAPS LOCK.

Dacă pare suficient de dramatic și atrage comentarii de genul „Exact asta credeam și eu!”, atunci clar e adevărat.

E amuzant cum, în loc să folosim internetul pentru a ne extinde orizonturile, îl folosim ca pe o cârjă mentală.

Dacă o idee se încadrează în viziunea noastră despre lume, nu mai contează cât de ridicolă e.

Mai mult, o distribuim cu mândrie, de parcă am descoperit apa caldă.

Gândirea critică

După cum era de așteptat, în lumea în care meme-urile țin loc de gândire, dezbaterile reale au dispărut complet.

Astăzi, orice „dezbate” se reduce la cine poate să țipe mai tare online.

Ai o opinie? Excelent. Dar nu te aștepta să fie discutată.

Concret, astăzi, nu mai dezbatem; ne certăm.

Orice subiect, de la schimbările climatice la cum să fierbi un ou, se transformă într-o competiție – cine poate arunca cel mai repede o insultă.

Îți susții punctul de vedere cu argumente? Ești naiv.

Cine are răbdare pentru așa ceva când poți pur și simplu să scrii „LOL, ia uite-l și pe ăsta!” și să te declari câștigător?

Să zicem că încerci să porți o discuție serioasă. Vrei să explici de ce e important să reciclăm.

În loc de o conversație, te lovești de răspunsuri precum „Reciclarea e doar o conspirație ca să ne ia banii!” sau „Ce contează, oricum planeta explodează în 2030.”

Și aici ai două opțiuni: fie renunți, fie devii și tu parte din acest circ steril.

Problema nu e doar lipsa de răbdare, ci și teama de complexitate.

În lumea care cere răspunsuri rapide și clare, orice nu se rezolvă cu un „da” sau „nu” e prea complicat.

Dacă îndrăznești să spui „depinde” sau „hai să analizăm”, ești imediat catalogat ca fiind „elitist” sau, mai nou, „prea woke”.

Concluzia? Nici nu mai contează.

Și uite așa, am ajuns la un adevăr simplu și reconfortant: gânditul e o pierdere de timp.

De ce să ne batem capul să înțelegem lumea, când e atât de simplu să acceptăm ce ni se servește?

Logica e doar un concept complicat, iar faptele sunt supărătoare, mai ales când nu se potrivesc cu ce vrem să credem.

Așa că eu zic să ne relaxăm.

Lăsăm neuronii să se odihnească și avem încredere în „creierul” colectiv.

Pfff! De ce să complicăm lucrurile când totul e deja rezolvat pentru voi?

O lume în care nu mai gândim individual e mult mai simplă.

În fond, de ce să luăm decizii când algoritmii știu mai bine ce vrem?

Dacă e viral, e adevărat. Dacă e popular, e corect.

Și dacă nu e niciuna, probabil că oricum n-a fost important.

[IG]