George conduce o agenție de marketing digital și are o echipă destul de competentă.
Însă, în loc să le lase responsabilitățile pe care le-au dovedit că le pot îndeplini, George tot simte nevoia să aibă ultimul cuvânt la fiecare detaliu.
Își începe ziua bombardându-și colegii cu mesaje despre rapoartele de vânzări și analizele de performanță.
La ședințe, îi vede pe fiecare cum așteaptă instrucțiunile, iar George aprobă totul, de la campaniile de social media până la fiecare pixel al materialelor grafice.
Angajații își pierd răbdarea, dar George insistă să revizuiască fiecare strategie și să aprobe toate deciziile înainte să fie implementate.
Până se lasă noaptea, George tot are laptopul deschis, verificând statisticile și editând rapoartele pe care ar fi putut să le lase pe mâna echipei.
Între timp, partenerul lui de viață așteaptă răbdător să petreacă un moment împreună, însă George își îngroapă privirea în ecranul laptopului, spunând „aproape am terminat”.
Weekend-urile sunt doar o prelungire a săptămânii, pentru că George n-are timp să se deconecteze nici măcar o zi.
Maria, și ea tot în marketing digital, a construit o structură de echipă puternică.
Are încredere în liderii de echipă, le oferă libertate și îi responsabilizează. Diminețile ei nu încep cu liste lungi de lucruri de făcut, ci cu întâlniri rapide în care discută progresul proiectelor importante.
Maria și-a făcut obiceiul de a lăsa biroul la o oră decentă și de a-și dedica seara familiei și prietenilor.
Fie că stă la un pahar de vin sau la o cină liniștită, Maria este relaxată știind că angajații ei sunt capabili să gestioneze afacerea fără să-i ceară sfatul pentru orice decizie.
Weekend-urile sunt sacre – plănuiește călătorii scurte, organizează evenimente în familie sau pur și simplu se bucură de timp liber.
După cum am văzut în cazul lui George, abordarea aleasă duce la o serie de trăsături negative care îi împiedică afacerea să prospere și îi afectează viața personală:
- Micromanagement: George își pierde timpul verificând fiecare decizie și detaliu, ceea ce pune presiune pe echipă și încetinește activitatea agenției.
- Incapacitatea de a delega: Deși are o echipă competentă, insistă să aprobe totul personal, ceea ce îi reduce capacitatea de a se concentra pe strategii și dezvoltarea afacerii.
- Lipsa echilibrului viață-muncă: Orele târzii petrecute la birou și în weekend-urile sacrificate îl țin pe George departe de cei dragi, stricând relațiile personale.
- Pierderea imaginii de ansamblu: Blocându-se în detaliile operaționale, George își pierde capacitatea de a vedea direcția strategică a afacerii pe termen lung.
- Încăpățânare: Abordarea sa îl face să ignore sfaturile echipei și să rămână ancorat în metode ineficiente.
- Burnout: Epuizarea fizică și mentală este inevitabilă pentru George, ceea ce reduce calitatea deciziilor și afectează întreaga agenție.
- Comunicare deficitară: Din dorința de a controla tot, George devine critic și tensionat în relația cu angajații, creând o atmosferă de frustrare și anxietate.
Din păcate, ce-ai citit mai sus nu-i ficțiune.
Asta e realitatea dură pentru majoritatea antreprenorilor români care cred că trebuie să facă totul cu mâna lor.
Sunt angajați în propria afacere, și e ironic pentru că îți deschizi o afacere tocmai pentru a nu fi angajat. Dar ajungi să fii prins într-o rutină, să îți blochezi mintea și să îți sacrifici timpul și sănătatea pentru că ești „antreprenor”.
În loc să creezi o afacere care să funcționeze pentru tine, ajungi să fii tu cel care lucrează pentru afacere.
Cât de trist e, nu?
„Sunt Stăpân pe tarlaua mea”
Hai să fim sinceri: în mintea multora dintre noi, ideea de a conduce o afacere vine la pachet cu gândul că suntem singurii capabili să o facem „cum trebuie”.
E o mentalitate profund înrădăcinată în cultura noastră, iar pentru unii precum Gigi Becali, este chiar un motto.
Acest personaj, sinistru zic unii, personifică perfect zicala „Sunt Stăpân, faci cum zic eu,” fiind cunoscut pentru controlul său obsesiv în tot ce face, de la clubul de fotbal la afacerile personale.
Mulți, prea mulți oameni care se cred „antreprenori”, cred ca dacă își bagă nasul peste tot și nu aprobă fiecare virgulă, totul va exploda.
Cu toții avem impresia că nimeni nu poate face lucrurile „ca noi”, dar, surpriză, asta e doar o scuză pentru a nu da drumul frâielor.
Și încă un „secret”.
Sunt oameni care chiar fac lucrurile mai bine ca noi, doar că ego-ul e prea puternic pentru a recunoaște asta.
„Stăpânii” se tem si se simt inferiori atunci când o persoană care lucreaza pentru ei este mai inteligentă și mai capabilă.
E ca și cum ar fi un atac la propria lor autoritate.
Totuși, de unde vine această dorință de a controla fiecare aspect?
„Control freak” este un comportament compulsiv, ceea ce înseamnă că cei afectați simt o nevoie puternică, adesea irațională, de a avea controlul asupra cât mai multor aspecte din viață.
- Anxietate și nesiguranță: Nevoia de control oferă un sentiment de siguranță pentru cei care se tem de eșec și incertitudine, permițându-le să se simtă în controlul mediului lor.
- Perfecționism: Persoanele perfecționiste se tem că alții nu pot atinge standardele lor și că numai ei pot face lucrurile „așa cum trebuie”.
- Obiceiuri culturale: Mentalitatea „dacă nu o fac eu, nu va fi făcut cum trebuie” este adânc înrădăcinată, întărind ideea că antreprenorul trebuie să fie stăpân absolut.
Cu alte cuvinte, antreprenorul român (la nivel macro) este sclavul propriului ego, incapabil să delege chiar și cea mai banală sarcină.
De ce?
Pentru că are senzația că orice greșeală îi amenință autoritatea, iar dacă cineva face treaba mai bine ca el, îi este teamă că-i va fura coroana.
Iarăși, al dracu’ de trist.
Atunci când simplitatea căștigă
Modelul de business eficient și simplu constă in construirea unei echipe mici de 4-5 oameni. Asta e tot.
4-5 oameni mult mai inteligenți și mai calificați ca tine.
4-5 oameni care nu au nevoie de training.
În loc să le ții mâna pe mouse și să le arăți cum să facă fiecare click, îi lași să-și facă treaba cum știu mai bine.
Când în sfârșit scapi de obsesia controlului, începi să vezi că o echipă mică și compactă poate face minuni.
Iar tu nu mai lucrezi pentru afacerea ta.
Ai încetat să fii sclavul ei și, în schimb, începi să-ți folosești energia pentru ceea ce contează cu adevărat: strategii care să ducă la creștere și dezvoltare.
Îți folosești timpul pentru a găsi noi parteneri, a identifica oportunități pe care nu le-ai fi observat niciodată dacă ai fi fost îngropat în detalii.
Simplitatea nu înseamnă să pierzi controlul, ci să oferi spațiu oamenilor să-și folosească talentele fără să fie împiedicați de TINE.
Așa vei învăța să fii antreprenor.